Primăvara lui Sandro Botticelli

Published on 6 martie 2017

Primăvara este o sărbătoare imensă la care participă toate elementele naturii.
Pictorul Renascentist Sandro Boticelli aduce nu doar elemente de primăvară în tabloul său. Semnificația picturii lui Sandro Boticelli nu este una tocmai clară. Una dintre școlile interpretative o vede ca pe o serie de episoade.
În dreapta, Zefir, zeul vântului o urmărește pe nimfa Chloris, care se transformă în zeița Flora după îmbrățișarea celor doi.
17160505_1125505427576786_1225731109_n

În centru se află Venus, iar deasupra ei Cupidon legat la ochi. Venus apare ca zeița iubirii și ca semnificație a forțelor creatoare ale naturii. În stânga lui Venus se află cele trei grații, iar în extrema stângă, zeul mesager Mercur, care îndepărtează norul ce reprezintă simbolul vălului ce ascunde adevărul.

O altă explicație este că pictura reprezintă ciclul anotimpurilor, din februarie care este asimilat cu Zefir, trecând prin primăvară și vară, către septembrie care este atribuit lui Mercur. Ambele interpretări sugerează un ideal care nu poate fi atins.
Felul cum Boticelli îl interpretează pe zeul mesager Mercur demonstrează că el cunoștea creațiile artiștilor din Renașterea timpurie, în ceea ce privește descrierea eroică a fizicului masculine,postura lui Mercur fiind una simplistă,ținăndu-și mâna stânga în sold,pare a fi inspirată dintr-o statuie contemporană
17160160_1125505414243454_2064395988_n

Capacitatea autorului de a reda mișcarea este evidentă în redarea celor trei grații. Ele se țin de mână, dansând în cerc și plutind, abia îndoind firele ierbii.

Amplasarea lor – două dintre ele sunt orientate către provitor și una se află cu spatele – reprezintă gruparea tipică a acestor personaje. În centrul imaginii se află Venus, elegant îmbrăcată, in plan mai îndepărtat decât restul personajelor.
Toată acțiunea se desfășoară în jurul ei. Abdomenul proeminent sugerează că ar fi însărcinată. Planta de mirt ce crește în spatele ei este un simbol al dorinței trupești și al nașterii copiilor în cadrul căsătoriei.

Zeul vântului, Zefir, suflă către nimfa Chloris. Trăsăturile lui albăstrui contrastează cu delicatețea chipului nimfei pe care se citesc surprinderea și frica.
Chloris se transformă în Flora, zeița primăverii, iar în clipa metamorfozei din gură îi iese o ramură înflorită.
Personajele mistice diafane ale lui Boticelli ies în evidență pe fundalul plin de flori.

Redarea naturalistă a florilor de primăvară care cresc pe o pajiște luxuriantă se împletește cu imaginația, creând impresia că personajele evoluează pe fundalul unei tapiserii.

Enjoyed this video?
"No Thanks. Please Close This Box!"